Eşti aici

De unde vine numele oraşului Iaşi?
 

Bandini, de pildă, scria în anul 1645 că „Iaşi pe româneşte, pe latineşte Iassium sau Iassi, este numit astfel, zice-se, după un păstor cu acest nume, care îşi păştea boii altădată în acest loc în care, după aceea, a fost ridicat palatul principilor”.

În legătură cu numele pe care-l poartă acest oraş, a cărui origine se pierde în negura vremurilor, s-au emis diverse ipoteze, din care nici una n-a căpătat, până acum, adeziunea unanimă a specialiştilor. Bandini, de pildă, scria în anul 1645 că „Iaşi pe româneşte, pe latineşte Iassium sau Iassi, este numit astfel, zice-se, după un păstor cu acest nume, care îşi păştea boii altădată în acest loc în care, după aceea, a fost ridicat palatul principilor”.

Dimitrie Cantemir, acceptând oarecum legenda, credea că personajul de la care a rezultat numele oraşului n-a fost păstor, ci morar. Pornind de la cuvintele „municipium Iassorum”, care apar în numeroase inscripţii pe unele vestigii rămase de la tribul iliric al iaşilor, diferiţi cărturari înflăcăraţi de şcoala latinistă au atribuit Iaşului origine romană. Alţi învăţaţi – D. Onciul, Gh. Brătianu, Al. Philippide, Gh. Băileanu – au derivat toponimul Iaşi de la „iaşi”, nume dat alanilor migratori. Iorgu Iordan, acceptând această explicaţie, crede că un oarecare Ias a înfiinţat ori a stăpânit localitatea care, cu vremea, a căpătat numele său. Vasile Bogrea, de asemenea, credea că toponimul vine de la numele unei persoane, anume Ias, socotit ca un diminutiv de nuanţă slavă al lui Ioan.

N. Iorga, împărtăşind acceaşi părere, credea că diminutivul ar provine de la numele Iacov. „În sprijinul acestei explicaţii, afirmă C.C. Giurescu, se poate invoca răspândirea remarcabilă a toponimului Iaşi la plural sau la singular, pe întreaga faţă a pământului românesc.” Admiţându-se această explicaţie, „Iaşii intră în categoria... precumpănitoare a toponimelor româneşti ce derivă din nume de persoane”.

C. Cihodaru, plecând de la faptul că alanilor li s-a dat numele de „iaşi”, cum şi de la faptul că aceştia „erau buni arcaşi”, apoi chiar buni arcari, adică făcători de arcuri, ajunge la concluzia că între aceşti Iaşi – arcaşi – arcari – este o oarecare legătură; astfel arcaşii stabiliţi în această localitate, în zona străzii Podul Vechi (actuala C. Negri), după anul 1350, au putut da oraşului numele de Iaşi.

Citește alte articole despre: orasul iasi, toponimie, N. Iorga