Eşti aici
Sfântul Andrei Criteanul
Originar din Damasc, format în Mănăstirea Sfântul Sava și la Biserica Sfintei Învieri din Ierusalim, cu o carieră eclezială desfășurată mai ales în Constantinopol și insula Creta, Sfântul Andrei Criteanul este una dintre cele mai importante perso nalități ale Bisericii Răsăritene, cu o influență și o posteritate extraordinare, în multe privințe.
Maica Domnului, „cununa frumuseții” - Omilii și canoane închinate Preasfintei Născătoare de Dumnezeu
Contribuția Sfântului Andrei Criteanul (660-740) la mariologie constituie o pagină cu adevărat glorioasă în istoria teologiei, imnografiei și liturgicii bizantine. Lipsa unei ediții în limba română a omileticii și a celei mai mari părți din opera imnografică a acestuia a împiedicat până acum o privire de ansamblu asupra acestei pietre de mare preț.
Această cărticică conține un canon de rugăciune pentru cei adormiți alcătuit de Sfântul Andrei Criteanul. Ea se adresează oamenilor grăbiți, care nu au timp să citească multe rugăciuni, dar, în egală măsură, și cititorilor care vor să aibă cu ei, în diferite ocazii și împrejurări, o carte mică de rugăciune pentru adormiți, când merg, de pildă, sâmbăta la parastas ori când merg la cimitir să îngrijească mormintele sau să aprindă candela sau o lumânare, să-și aducă aminte să citească și un Canon de rugăciune pentru cel adormit, fiindcă mult folos are...
Această cărticică pune la dispoziția cititorilor una din Viețile timpurii ale Sfântului Andrei Criteanul, alcătuită de patriciul Nichita, un Canon de rugăciune către Sfântul Andrei și un cuvânt de învățătură despre Maica Domnului, subiectul predilect al meditației și teologiei sfântului. Maica Domnului este figura centrală a întregii opere a Sfântului Andrei Criteanul.
Comentariu la Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul - recenzie
„Vremea este a pocăinței, vin către Tine, Făcătorul meu; ridică de la mine lanțul cel greu al păcatului și, ca un îndurat, dă-mi lacrimi de străpungere” (Canonul cel Mare, Cântarea I, glasul al 6-lea, Irmosul 23). Nimic nu pare mai potrivit în perioada Postului Mare decât o meditație cu privire la drama sufletului uman, așa cum este el zugrăvit în Canonul cel Mare al lui Andrei Criteanul (citit în cea dintâi și, mai ales, în a cincea săptămână a postului). Textele Sfântului Andrei au fost publicate constant în ultima perioadă de către Editura Doxologia.
Cuvânt despre Canonul de străpungere al Sfântului Andrei Criteanul
Este numit „canon” pentru că precum rigla slujește meșterului pentru a desena o linie dreaptă, așa acesta slujește ca model pentru îndreptarea vieții duhovnicești. O ramură strâmbă nu poate fi folosită ca dreptar. Întrucât orice îndreptare trebuie să se facă după o regulă, și aici troparele păstrează mereu același număr de silabe ca și irmosul; dacă un stih ar avea prea multe silabe, e ca și cum întreg troparul ar șchiopăta.
Complex redactat, cu variate semnificații și implicații pentru viața liturgică a creștinilor ortodocși, Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul trebuie perceput nu numai ca o piesă imnografică de mare virtuozitate spirituală, ci și ca o incursiune dramatică în conștiința omului contemporan dominat de nevoia plăcerii și preocupat doar de negarea autistă a durerii și a răului.
Sfântul Andrei Criteanul s-a născut la Damasc (Siria) în jurul anului 660, sub stăpânire musulmană, într-o familie creștină care i-a dat o educație aleasă. Mai târziu, el devine monah în Frăția Sfântului Mormânt de la Ierusalim, fapt pentru care a fost numit mai târziu și Ierusalimiteanul.
Curând devine secretar al patriarhului de Ierusalim, iar în 685, în calitate de delegat al acestuia, semnează la Constantinopol actele Sinodului VI Ecumenic, care a condamnat în 681 erezia monotelită.
