Tătunu - Alexandru Lascarov-Moldovanu

 

O liniște bună se coborî în încăperea sufletului, curățită de păianjenii îndoielii. Într-o după-amiază viforoasă, pe când cugeta la aceste lucruri, trecu prin dreptul casei convoiul știut. Privind pe geam, Tătunu fu pătruns până în adâncuri de înduioșare și milă. Înserarea cernea păienjeniș de umbre, fulgi mari pieziși băteau împotrivaconvoiului. Un soldat ducea în frunte o cruce. Nu mai era nici trompet, nici preot. Doi gropari veneau după car. Lădoiul avea la sine numai un singur lemn omenesc.