Marii Părinți ai Bisericii, întemeietori și organizatori de obști călugărești, luminați de Duhul Sfânt și întemeiați pe cuvintele Sfintei Scripturi, definesc mănăstirea ca fiind nu doar locul unde luptă, se roagă și se nevoiesc călugării. Mănăstirea este cu mult mai mult decât atât. Este „cetatea” și „casa lui Dumnezeu”, întru care El stăpânește și lucrează ceea ce voiește. Mănăstirea e „tronul Lui” și Dumnezeu este pentru cei din mănăstire „Cel ce șade pe heruvimi” (Isaia 37, 16), așa cum L-a văzut proorocul Isaia.
Eşti aici
manastirea
„Ţinutul Botoşanilor a rodit din cele mai vechi timpuri mulţimi de sfinţi, roade ale Duhului Sfânt, prin care Biserica lui Hristos s-a îmbogăţiti neîncetat cu ierarhi, preoţi, monahi şi monahii, născuţi în aceste locuri binecuvântate.
Cununa Bisericii Ortodoxe nu este lipsită de numele mărturisitorilor din această zonă. În lucrare sunt prezentate vieţile a şapte părinţi monahi, patru monahii şi a unei surori, cu toţii nevoitori în mănăstiri renumite de pe meleagul botoşănean: Mănăstirea Cozancea, Mănăstirea Vorona şi Mănăstirea Agafton.
