Din primele sale momente de viață istorică, Biserica a avut conștiința faptului că unitatea sa nu este un simplu fapt de înrudire ideologică sau rezultatul unei organizări. Primele comunități creștine nu apar în Istorie ca mișcare ideologică, nici ca organizare de clasă, ori ca nouă instituție „religioasă” a vieții sociale. Termenul care exprimă specificitatea sa socio-istorică, dar și esența însăși a noilor comunități creștine este cuvântul grec Biserică (ekklesìa).